Boala Parkinson este afectiunea neurologica care atinge centrii cerebrali, bolnavul de Parkinson prezentand unul sau toate cele trei semne cardinale: bradikinezie, tremorul de repaus sau rigiditatea.
Boala Parkinson este o afectiune neurologica frecventa, cu o prevalenta in jur de 1 la 1000, putand ajunge la 1 la 200 in populatia varstnica, estimindu-se ca afecteaza peste 6,4 milioane de persoane din intreaga lume, pana in prezent neputindu-se stabili cauza si vindecarea acesteia.
Desi varsta medie la care este stabilit diagnosticul este de 60 de ani, una din 20 de persoane, incep sa aiba simptome parkinsoniene inca dinainte de a implini 40 de ani.
Ingrijirea unei persoane care sufera de boala Parkinson, este o adevarata provocare, ingrijitoarea trebuind sa fie permanent langa pacient, sa fie bine organizata, sa cunoasca foarte bine semnele si simptomele bolii, nevoile si schimbarile fizice si mentale ale pacientului. O atentie maxima din partea acesteia trebuie acordata tratamentului medicamentos prin respectarea schemei de tratament, dozajul, modul de interactiune unele cu altele.
Ingrijitoarea trebuie sa urmareasca si sa respecte programul impus persoanei care sufera de acesta boala si care contine urmatoarele obiective:
- program zilnic de exercitii fizice care cresc forta musculara;
- exercitii de vorbire pentru pastrarea capacitatii de exprimare;
- exercitii de relaxare generala, asociate cu exercitii de respiratie pentru o postura corecta;
- castigarea si pastrarea autonomiei in autoingrijire (utilizarea imbracamintii fara nasturi, a pantofilor fara siret, mincatul din bol cu paiul sau cu lingura mai adinca);
- combaterea depresiei;
- combaterea constipatiei printr-o dieta ce trebuie sa fie bogata in fibre si lichide;
- preintampinarea cazaturilor, prin folosirea unor obiecte potrivite bastoane, balustrade sau mergatoare) sau prin adoptarea unei tinute potrivite (mersul cu picioarele indepartate la 25 cm, fortarea balansarii membrelor, calcatul intai cu calcaiul pe sol si apoi cu degetele).
Rolul ingrijitoarei este legat si de culegerea de date legate de starea pacientului (fizic si psihic) problemele lui in societate, familie si comunicarea acestora medicului neurolog.
Avand in vedere ca toate semnele si simptomele se accentueaza odata cu trecerea anilor sau datorita oboselii, tensiuni nervoase, depresiei, ingrijitoarea trebuie sa explice persoanei ingrijite, ca multe din problemele acestuia pot fi diminuate prin pastrarea unui stil de viata activ, prin mentinerea contactelor existente si dezvoltarea altora noi.
De asemenea, ingrijitoarea va discuta cu membrii famililei, in gasirea de metode care sa-i asigure pacientului o viata normala si sprijin neconditonat.